DE CE?…
De ce nu are mama orice pui?
De ce e-atata jale-n ochii lui?
De ce rasare soarele altfel
Cand esti pe lume singur, singurel?…
De ce culorile parca n-au viata
Si roua-i lacrima de dimineata?
De ce e-atata bezna in lumina
Cand tot astepti si stii ca n-o sa vina?
Ai fi iubit-o mult, de buna seama,
De-ai fi avut pe langa tine-o mama…
Ai fi imbratisat-o cu iubire
Si-ai fi stiut ce-nseamna fericire.
De ce nu are mama orice pui?
De ce nu orice mama are pui?
Si daca totusi e si pui si mama,
De ce nu la iubire se indeamna?…
De ce s-a-ntors pe dos natura-ntreaga?
Doar Dumnezeu mai poate sa-nteleaga!
Cand n-ai, atat de mult ti-o mai doresti…
Iar cand o ai, nu stii s-o pretuiesti…
De cand pacatul a intrat in lume,
Viata nu-i decat desertaciune,
Ce-i dulce ti se pare amarui,
Si parca nu-i nimic la locul lui…
Familia e-o joaca de copii,
Copiii – niste simple jucarii…
Ce-i bun e rar, si raul tot mai des,
Iar dragostea miroase-a interes…
Ca o furtuna biciuie napasta,
Si nu-i nimic stabil in lumea asta…
O raza doar va lumina mereu:
Si-aceasta-i dragostea lui Dumnezeu.
El ne-ncalzeste sufletul stingher,
Ne-mbogateste traiul efemer
El este paine pentru cei sarmani
Si bunul Tata pentru multi orfani…
…Si daca n-are mama cate-un pui,
Gaseste-i, Doamne, mama fara pui,
Si-aduna-i Tu intr-un camin frumos
Plin de iubirea Domnului Hristos,
Sa nu rasara soarele altfel,
Sa nu mai fie singur, singurel,
Culorile sa prinda-un pic de viata,
Si roua sa zambeasca din verdeata,
Sa nu mai fie bezna in lumina,
Sa-i fie asteptarea mai senina…
Si-n ochi sa nu mai fie jale grea,
Sa vina Doamne-mparatia Ta!
