Sa nu ma lasi sa plec!

Sa nu ma lasi sa plec nicicand
Oricat mi-ar fi de greu!
Sa nu ma lasi sa plec Isus
Din scumpul har al Tau!
Sunt mii de voci care-mi vorbesc,
Sunt guri ce rau ma-ndeamna,
Sa nu pot sa te parasesc
Pacatul cand ma cheama!
Sunt doar un peste pe uscat
Departe de-a mea casa
Si cerul e oceanul meu
Si marea mea frumoasa…
Ajuta-mi Doamne sa-mi pastrez
Viata mea curata
Si-atunci cand vei veni pe nori
S-ajung si eu acasa…
Această înregistrare a fost postată pe octombrie 4, 2008 la 2:37 pm şi este pusă în categoria Compozitii personale, Despre Dumnezeu, Despre viata, Poezii crestine cu etichete barca, furtuna, greu, lasi, ma, mare, nu, ocean, peste, plec, sa. poţi urmări orice răspunsuri la acest material prin feed-ul lui RSS 2.0 You can leave a response, or trackback from your own site.
octombrie 21, 2008 la 6:03 am
buna, frumoaso! cautand poezia pe care o ai tu ca motto, am dat de tine… nu stiii cumva cine a scris-o?
octombrie 21, 2008 la 6:38 am
Cea de la “Ganduri” ? nu imi amintesc sigur cine a scris-o dar ma pot interesa…
octombrie 21, 2008 la 8:39 am
da, aceea.