Nimic nu-i fără rost
decembrie 6th, 2011 § 9 comentarii
Ești poate prins in mii de gânduri
Gândind la toate câte-au fost.
Caci nu le înțelegi menirea,
De ce cu lacrimi e trairea.
Însă nimic nu-i fără rost!
.
Cum oare-ai fi știut ce-i bine,
De răul nu-ți dadea târcoale.
Nu valora nimic iubirea,
De nu traiai dezamagirea.
Nu-i curcubeu fără de ploaie!
.
N-am fi știut ce-nseamna zborul
De n-am fi stat închiși o vreme.
Am fi rămas omizi și-acuma,
De nu ne-ar fi lovit furtuna,
Ce-a pus în noi destin de stele…
.
Orbit, lipsit de-orice speranță,
Tu nu-nțelegi că norii grei,
În taina-ți țes aripi de îngeri.
Şi vei zbura peste înfrângeri
Uitând c-ai fost omidă ieri…
.
Şi vei vedea minunații,
Ce niciodată n-au mai fost!
Vei înțelege-abia atuncea,
De ce atât de grea e crucea,
Şi vei vedea c-a fost un rost…
.
06.12.2011
well…i’m speechless
…
foarte frumos >:D<
minunat!
Am ramas “mut”. Si pentru a-ti spune asta mi-a trebuit o jumatate de ora de gandire cu toate ca am toti neuronii la locul lor si sunt destui.
O sa iau asta ca pe un compliment
Scuza-mi tendinta usor comica aflata in discordanta totala cu subiectul. Aspectul comic mi se adresa mie, desigur, dar efectul poate fi luat ca un compliment… De fapt, asta si este. Cel ramas “cu gura cascata” poate parea comic dar nu si ceea ce l-a adus in starea respectiva.
Felicitari!
Bestial ! imi place ! cum a scris si Vlad , am ramas MUT ! Bvos !
[...] în schimb am intrat pe net. Şi am dat peste un blog cu poezii frumoase (chiar dacă majoritatea într-o notă oarecum religioasă). Şi peste un al doilea blog care în [...]