Ți-a fost dintotdeauna scris

Să porți un steag de biruință

Dar nu-I valoare fără luptă

Nici lauri, fără suferință

 .

Ţi-a fost dintotdeauna scris

Că vei sfârși biruitor

Dar nu ți-a fost promis nicicând

Că totul îți va fi ușor

. 

De n-ai simți adânc durerea

Înfrângerilor din ruine

N-ai știi cu-adevarat ce-nseamnă

Cununa gloriei depline

. 

Caci totul a fost pregătit

Şi-a fost de dinainte scris

Că vei sfârși biruitor

Chiar dacă astăzi ești învins

 .

Ca un copil care suspină

Şi e de mama mângâiat

Aşa durerea-ți va fi ștearsă

Şi chinul iți va fi uitat

 .

Să nu te lași cuprins de vocea

Ce-ți spune că vei fi învins

Caci un destin de-nvingător

Ţi-a fost dintotdeauna scris

10.01.2012

Sunt zile-n care soare nu-i,

Cu toate că rasare-afară.

Sunt zile-n care-ngheţi de frig,

Chiar dacă-n jur e primavară

.

Sunt zile-n care-ai vrea să fi,

În orice loc,dar nu-n al tău…

Şi inima ți-o simți zdrobită,

Şi-n suflet doare tot mai rău…

.

Sunt zile-n care simți că nimeni

Nu-ți înțelege-a ta durere.

Şi nimeni nu-ți cunoaște dorul,

Nevoia ta de mângâiere

.

Te înțeleg atat de bine…

Caci nu demult treceam și eu.

Dar pe durerea mea cea mare,

Şi-a pus balsamul Dumnezeu!

.

Te înțeleg și știu că doare…

însă mai rabdă doar puțin.

Căci după grelele suspine,

Sunt calde mângâieri ce vin!

.

Te înțeleg și plâng cu tine…

Dar vom zâmbi din nou curând

Căci nu mai este mult și Domnul,

Ne va lua de pe pământ!

.

Dar pan-atunci noi să luptăm!

Să nu cadem de oboseală!

Prin frig să mergem împreună,

Către eterna primavară!

.

16.decembrie 2011

Ești poate prins in mii de gânduri

Gândind la toate câte-au fost.

Caci nu le înțelegi menirea,

De ce cu lacrimi e trairea.

Însă nimic nu-i fără rost!

.

Cum oare-ai fi știut ce-I bine,

De răul nu-ți dadea târcoale.

Nu valora nimic iubirea,

De nu traiai dezamagirea.

Nu-I curcubeu fără de ploaie!

.

N-am fi știut ce-nseamna zborul

De n-am fi stat închiși o vreme.

Am fi rămas omizi și-acuma,

De nu ne-ar fi lovit furtuna,

Ce-a pus în noi destin de stele…

.

Orbit, lipsit de-orice speranță,

Tu nu-nțelegi că norii grei,

În taina-ți țes aripi de îngeri.

Şi vei zbura peste înfrângeri

Uitând c-ai fost omidă ieri…

.

Şi vei vedea minunații,

Ce niciodată n-au mai fost!

Vei înțelege-abia atuncea,

De ce atât de grea e crucea,

Şi vei vedea c-a fost un rost…

.

06.12.2011

Îmi caut visele printre ciorne de speranță pe care le-am ascuns demult.

Pentru că vreau să îndrăznesc  iar să mai cred in ele…

Am să cad? Nu mai conteaza…

Prefer să zbor și să cad și să doară.. Decât să nu trăiesc zborul ducând o viată mediocră lipsită de culoare.

Am să cad?nu-i nimic.

Iar și iar mă ridic

Mi-e teama?Nu mai contează…

Curajul își ia medalia pe podiumul ce se numește frică. Asta îl înaltă… Fără de teama, Curajul nu există.

Mi-e teama?Nu-i ușor…

Dar Îndrăznesc  să zbor

Aripile imi poartă cicatrici ce amintesc de rănile căderilor.le privesc și oftez…

Apoi imi îndrept privirea spre cer.Simt chemarea.Mă strigă…

Îmi întind aripile ușor… vreau să zbor!

Sunt vise ce joacă pe dansul uitării

Speranța pălind ca un abur

E ultimul dans, e dansul plecării

Furând al vieții tezaur

.

Sunt lacrimi ce cântă adânca durere

Un bocet al pierderii lor

Şi totul se-mbracă în haină de doliu

Mă-ntreb:de ce visele mor?

.

Şi îngerii scriu tacerea nespusă

A viselor fără de grai

Că visele-au fost și mereu vor rămâne

Măruntele cioburi de rai

.

Sunt vise ce joacă pe dansul uitării

Şi vise ce gustă-mplinirea

Tu,dar, mai visează caci fără de vise

E seacă și goală trairea!

.

28 septembrie 2011

Te caut pe urme de vânturi,

Ce-aleargă în lumea  întreagă

Căci dorul în mine se zbate,

Ca pestele fără de ape,

Al tău chip de soare să vadă

.

Te caut și visul îmi plânge

Suspină adânc ne-mplinirea

Că fără de tine nu poate,

Aripile să și le poarte

Şi totul își pierde menirea

.

Te caut căci nimeni nu poate

Să-mi umple pustiul cu viaţă

O,vino, inundă-mi ființa

Şi-aprinde în mine credința

Ce spulberă sloiuri de gheaţă

.

27  septembrie 2011

Cu prea mult praf e-mpodobita

Craiasa scumpa din adanc…

Si ploua-n sus durerea ei

Cu lacrimi negre si-alb vesmant

Suspinu-i mut azi cine-l mai aude ?

Durerea ei azi cine-o intelege…?

Cum sa fi alb cu-o lume neagra ?

Cum sa fi cald cu-o lume rece… ? 

Dar ea asa e… Inca spera,

Ca ochii  iar se vor deschide

Si vor vedea sub praful ei,

Adevarata bogatie…

Si picuri negri de cerneala

Scriu azi durerea ei in cer

Ca oamenii nu o mai vor,

Ci vor doar lucruri care pier…

Si glasul ei ce altadata,

Atatea rani a vindecat,

E azi inchis pe rafturi stramte

Si chipul ei e azi uitat…

Azi striga lumea de durere,

Far sa gaseasca niciun leac…

Ea e umpluta cu putere…

Dar leacurile ei… tac…

Si ploua-n sus durerea ei,

Cu lacrimi negre si-alb vesmant

Cine va curata de praf,

Craiasa ce azi sta plangand…

 29.01.2010

Se zbate in mine un vis

Si tresar,si caut,si strig…

O alta sansa,un cer deschis

Sa nu mai fie-n mine frig

Si visul meu respira

Din ce in ce mai greu

Vreau sa mai simt!

Vreau sa mai cred!

Salveaza visul meu!

Se zbare in mine un dor

Cu ochii cand privesc spre cer

Un dor de pace si de zbor

Un dor sa pot sa sper

Si dorul mi se stinge

Si sa-l aprind mi-e greu

Vreau sa mai simt!

Vreau sa mai cred!

Salveaza dorul meu!

Se zbate in mine-o dorinta

Ca sa-l cunosc pe Creator

Si sa privesc in ochii Lui

Sa fiu nemurior

Dorinta mea e vie

E-un vis,un vesnic dor

Vreau sa mai simt!

Vreau sa mai cred!

Vreau pana am sa zbor

Pamant esti Omule…

Si in pamant te vei intoarce

Oricat ai vrea sa schimbi ceva..

nu poti orice ai face

.

Pamant esti Omule…

Doar sufletul ti-e viu

Si daca sufletul iti moare

 E totul prea tarziu

.

Pamant esti Omule…

Degeaba stai si strangi

Ca de n–ai dragoste degeaba

Ca sufletul iti frangi

.

Pamant esti Omule

Nu te-nsela crezand

Ca vesnic vei trai aici

Ca Tu esti doar… Pamant

.

29 noembrie 2008

Noi nu traim ce ei traiau

Noi avem “libertate”

insa cu tot ce noi avem

ne-apropiem de moarte

Noi nu luptam cum ei luptau

Si vrem s-avem rasplata

Dar am uitat ca e nevoie

De-o haina fara pata

Noi nu traim cum ei traiau

dar noi vrem mantuire

insa cu felul nost` comod

ne ducem spre pieire

Ne-am departat de Dumnezeu

Asta nu-i  libertate

Ne amagim,insa avem

Doar lanturi colorate

Sa ne trezim,dar, fratilor

Cat inca “azi” se spune

si-atuncea la venirea Lui

Vom fi chemati pe nume!

02 septembrie 2011